am leacul pentru daltonism
si la cum te uiti in stanga-dreapta ti-l dau pe-ala pentru strabism
te doare-n pula, vezi sa nu ai priapism
c-o sa-ti castigi existenta doar pe plaja la nudism
am miopie doar cand te privesc
fiindc-atunci cand te privesc nu te vad asa de bine ma tot gandesc
la ce sa mai reflectez daca-i plin de filosofi
tot ce-i pur si muove, numa love-n jur, te-ntinzi in loft
viata ta e ca si-n Lost, primele sezoane tare
pana vine superficialitatea cu gura ei mare
cum te linge pasional, nu te linge nici camila
nici Natasha, nici Ludmila, ce duhneste ca zambila
am fost candva pierdut in mine, deci pierdut in nimeni
pana mi-am dat seama ca-mi pierd timpul cu oameni ca tine
cara-ti povara, ti-ai adus-o cu mana ta dulce
cu care te scarpini la coaie si apoi iti faci cruce
te stiu, te cunosc, ai mereu clepsidra cu ora exacta
domnisoara cu coasa e iar bucuroasa c-o sa duca acasa inca o prada
sunt vanator, tintesc Kalashu emotional catre evadare
sunt vanator, impusc mereu nesiguranta ce-apare sub soare

ma distruge gandul ca pana acum ne-am invartit incontinuu in cerc
ne-am dictat sfarsitul, soptit inceputul, cu toate astea ne-am uitat mereu in cer
cu frica de moarte, frica de infern, si mania celui de sus care cica ne priveste
ne incurajam spunand ca suntem liber dar ce-i libertatea asta despre care se vorbeste
e utopie, e comedie, e tragedie, saracie sau mandrie
eu tot ce stiu iti spun tie, cu speranta ca spiritul tau o sa invie
macar cand suntem singuri avem intimitate si brusc e o voce ce-ti spune soptit
ca tu nu poti sa fii niciodata singur, e un alt tu in tine cu care te-ai procopsit


sunt vanator, dac-ai sti tu cati iepuri am sacrificat sa am dexteritate
porumbei voiajori ciripesc in culori ca pe partea cealalta o sa fie de toate
nu-s curios, cunosc destui morti incat sa imi dau seama ca moartea nu-i o joaca
cine poate sa-nvie sa-nvie, sa-mi arate si mie, pana atunci trec Stixu'ntr-o barca
Kyron imi zambeste, imi spune o gluma cum ca eu sunt moartea si-asa fost mereu
din cufarul mintii izvoraste si viata, traim o iluzie si-aceea o fac eu
eu am fost si Platon, Newton, Galilei, Osiris, si Quetzacoatl
cum la randul tau si tu ai fost parte din mine, sau poate chiar eu intr-o lume ciudata
..da' lumea mea e si a ta, e destul loc pentru toti si pentru toate sub soare
nu vrei sa fii altcineva, nu te amagi fiindca amagirea are o continuare
nu vrei sa-ti pierzi noptile bocind, pocind numele tuturor celor care te-au ranit
trage aer si sufla vant in pupa, e aventura vietii tale, drum bun la rasarit

ma distruge gandul ca pana acum ne-am invartit incontinuu in cerc
ne-am dictat sfarsitul, soptit inceputul, cu toate astea ne-am uitat mereu in cer
cu frica de moarte, frica de infern, si mania celui de sus care cica ne priveste
ne incurajam spunand ca suntem liber dar ce-i libertatea asta despre care se vorbeste
e utopie, e comedie, e tragedie, saracie sau mandrie
eu tot ce stiu iti spun tie, cu speranta ca spiritul tau o sa invie
macar cand suntem singuri avem intimitate si brusc e o voce ce-ti spune soptit
ca tu nu poti sa fii niciodata singur, e un alt tu in tine cu care te-ai procopsit